D'ale liceului

Cum am promis, am revenit cu o postare în care mi-am propus să povestesc despre primul an la Racoviță.. Ei bine, a fost bine!! Mai  bine decât mă așteptam.. Am avut evenimente frumoase, am cunoscut oameni minunați de la care am avut ce învăța, oameni care ne vor binele, am legat prietenii care sper că vor dura mult timp de acum înainte, m-am maturizat puțin. Parcă ieri intram pentru prima dată pe porțile liceului cu gânduri mari și sperând că voi avea 4 ani buni. Am întâlnit pentru prima dată fețele prietenoase ale colegilor mei, care aveau evident și ei emoții, iar apoi l-am întâlnit pe domnul diriginte care deja ne-a făcut să râdem când ne-a prezentat calculatorul: "un bolovan". Am știut că suntem niște norocosi! A trecut un an în care am realizat că matematica nu e chiar așa ușoară cum o credeam eu, în care am făcur cunoștiință pentru prima dată cu informatica și cu un program în C++. Acum mă bucur de vacanță și sper că și anul viitor va fi cel puțin la fel de frumos ca

A venit vacanța în adevăratul sens al cuvântului!! A trecut si mult-așteptata excursie, prima în formula aceasta. Am avut mari emoții, mai ales că eram la un pas de a anula-o... Dar datorită acestui lucru am apreciat și mai mult fiecare moment, începând de când am urcat în autocar. E mult de povestit, deja mă gândesc cu dor la ea... Haideți să vă zic măcar pe scurt câte ceva, nu poate trece fără câteva cuvinte măcar. În prima zi a fost o agitație totală, eram la școală, unii chiar cu bagajele după ei și ce să vezi?! nu se mai face excursia... ba da, se face... stați, nu se mai face...până la urmă s-a făcut. Dar până am aflat asta ne-au încercat pe toți niște emoții foarte mari. Bucuria a fost când ne-am văzut urcați în autocar și deși obosiți și încă surprinși, bucuroși că am reușit. Ne-am bucurat cât am putut de timpul petrecut împreună și, ajunși la pensiune parcă nu ne venea să credem. A doua zi a fost o adevărată peripeție, încă nu îmi vine să cred că eu am trecut prin ast